1905 – Timpul care are răbdare
Drumul prin valea Prahovei șerpuiește la dreapta, printre brazii care se înclină sub greutatea căldurii de vară. Miroase a început de secol și a var proaspăt în Sinaia, acolo unde, Karel Liman abia ce a terminat de ridicat Castelul Pelișor.
Străzile orașului freamătă, ca-ntr-o sâmbătă, de pașii femeilor care-și poartă de mână copii și deopotrivă coșurile din piață, iar respirația orașului e întreruptă doar de glasurile ascuțite ale negustorilor ambulanți.
E o toropeală plăcută la ora prânzului, iar pe un fundal stâncos de conglomerate și granit, din casele mărunte miroase răbdare, a cafea și a plăcinte.
De-a lungul parcului se întinde, leneșă, strada. Aici, la numărul 27, se robotește de zor printre mesele pline de clienți, care au făcut un obicei din a-și petrece toate după-amiezele în compania delicateselor preparate cu grijă.
Priviți acum, clienții care râd zgomotos de sub umbrele în timp ce-și aprind țigările, nu știu că Războiul e aproape, iar la încheierea acestuia, localul, atât de iubit acum, nu își va mai deschide ușa.
2008: Timpul care a avut răbdare
În 1914 a început Războiul și de a atunci nimic nu a mai fost la fel. Drumul spre Sinaia și-a continuat, ca și până atunci, șerpuirile, iar brazii au așteptat ani la rând sosirea verilor.
Cele trei clădiri au continuat să mai existe un timp și, în funcție de necesitatea vremii , s-au dezvoltat aici restaurante, cofetării, iar mai târziu magazine de porțelanuri.
Odată cu trecerea anilor, dintre cele trei corpuri ale clădirii, doar unul și-a mai păstrat funcționalitatea și a continuat să fie locul preferat al personalităților de elită: scriitori, politicieni, oameni de cultură.
În 2008, din pasiunea pentru istorie și design, Radu Savopol pune bazele brandului și redă viață spiritului boem al locului, deschizând Cafeneaua Parcului Sinaia 1905 – un spațiu unde eleganța trecutului se întâlnește cu jazzul, fotografiile și decorul de epocă.
Gândită într-un design propriu, fidel vremurilor, cafeneaua devine rapid un punct de atracție pentru localnici și turiști: unii reveneau din nostalgie, alții din dorința de a descoperi o filă de istorie, toți atrași de pasiunea investită în reabilitarea spațiului.
O întoarcere în timp, într-un 1905 viu, proaspăt și plin de promisiuni.
Cafeneaua Parcului Sinaia 1905
Până la redeschiderea noii locații în Sinaia, îmi doresc să aduc în casele voastre, în fiecare dimineață, aromele acelea de altădată — savurate cu peste o sută de ani în urmă, dar și recent, în Sinaia.
Lansez cu drag gama de cafea și ciocolată caldă artizanală pentru acasă: „Cafeneaua Parcului Sinaia 1905”. O colecție care va include pachete de 250g, 500g și 1kg — atât cafea boabe pentru espresso, cât și cafea măcinată pentru ibric sau filtru.
Ambalajele sunt inspirate din stilul anilor interbelici — create cu grijă pentru a fi nu doar o bucurie a gustului, ci și obiecte de colecție. Fiecare pachet spune o poveste, și te invită să pătrunzi în atmosfera inconfundabilă a cafenelei noastre.
Un blend de cafea cu personalitate, inspirat din atmosfera cafenelelor de altădată.
Memorii
Vi s-a întâmplat să intrați pentru prima dată într-o încăpere și să aveți subit impresia că ați mai fost cândva acolo? Să fiți conștienți de faptul că nu ați mai trecut niciodată pragul și totuși să cunoașteți perfect locul și atmosfera? Cei ce se ocupă de fenomenele paranormale povestesc tot felul de lucruri bizare, o țărancă dintr-un sat din Sicilia a ajuns pentru prima dată în viață ei la Roma și a fost condusă la un castel, unde urma să fie angajată pentru curățenie. Ei bine, fata a dovedit că știa palatul, până la încăperile cele mai secrete. Straniu, nu? Îl locuise oare într-o viață anterioară?
Toate acestea, ca să vă spun ce mi s-a întâmplat pe la începutul lunii aprilie, în vizită la Sinaia. Într-o zi m-am întâlnit cu pictorul Nicolae Savopol și am intrat să bem un cappuccino într-un local numit “Cafeneaua Parcului Sinaia 1905” ce urma să se deschidă peste câteva zile. Când am deschis ușa, am avut ciudata senzație că locul îmi este familiar. Am făcut câțiva pași, apoi m-am așezat pe una din elegantele canapele. Îndată, senzația s-a transformat în certitudine, deși nu intrasem acolo niciodată în viața mea.
